Departamentul: Roma

Numarul de inventor: 103254b

Numele artefactului: Pandantiv din os cu indentații circulare

Materialul: Os (metacarpian de ovină)

Metoda de fabricatie: Lustruire, incizii

Tipul decorului: Incision

Pastrarea: Good

Detalii de restaurare: No restored

Structura: Incomplete

Inaltime:

Diametru:

Latime:

Grosime:

Greutate:

Epoca: Neolitic

Cultura: Ceramica liniară

Perioada: Neoliticul mijlociu

Cronologie absoluta: 6300-5900 î.Chr

Data: 1949-59

Tara: Italia

Districtul: Lazio

Comuna/orasul: Roma

Satul: Cerveteri

Punctul: Grotta Patrizi, Sasso di Furbara

Conditiile de descoperire: Archaeological excavation

Tipul: Deposit

Fragment rectangular dintr-o placă de os. Pe suprafață sunt vizibile trei rânduri întregi de indentații circulare și urmele altui rând. Fragmentul păstrat este perforat. Placa este decorată pe partea netedă, în timp ce cealaltă are o textură spongioasă.

Inscriptie:

O altă placă rectangulară de os a fost descoperită între obiectele funerare. Obiectul a fost perforat la ambele extremități iar suprafața și marginile au fost șlefuite (expus în expoziția Muzeului Pigorini, nr. inventar 103254a). Ritualul funerar folosit în mormântul din Grotta dei Patrizi seamănă cu cel din înmormântările din Grotta dell’Orso, în Toscana. În ambele cazuri se observă apariția, în contrast cu Neoliticul timpuriu, a unor noi ritualuri în care se foloseau obiecte decorative, vase, scoici și obiecte speciale. Există o continuitate în folosirea ocrului și în utilizarea frecventă a cinabrului; elementele inovatoare sunt plasarea cercurilor de pietre și folosirea tot mai deasă a pietrelor de râșniță (care aveau în mod clar o semnificație simbolică) în cadrul complexului funerar. În opoziție cu practica comună în Neoliticul timpuriu de a așeza cadavrele pe partea lor stângă, în mormintele din Grotta dei Patrizi corpurile decedaților erau așezate în mod aleatoriu pe partea stângă și pe cea dreaptă, ca și în poziția ghemuită vertical. Un alt element nou este trepanarea craniilor, o practică medicală care poate fi interpretată și ca având o funcție terapeutică în ritualuri.

Pandantivul a fost descoperit între obiectele funerare din mormântul unui bărbat, în Grotta Patrizi. Această peșteră, formată dintr-o serie de galerii și încăperi cu stalactite și stalagmite, era utilizată în perioada neolitică ca necropolă: în diferitele încăperi au fost descoperite minim opt morminte. Proprietarul pandantivului avea probabil un statut social important în cadrul comunității din care făcea parte și a fost înmormântat conform unui ritual special. În primul rând structura funerară a primit un caracter monumental prin plasarea unui strat de pietre care să izoleze și să protejeze corpul. În jurul mormântului au fost plasate cercuri din pietre, în interiorul cărora au fost așezate vase de diferite forme (unele din ele de calitate bună și decorate), dar și pietre de râșniță. Bărbatul decedat a suferit și o dublă trepanație a craniului. Prima operație a survenit în timpul vieții, bărbatul supraviețuind și a fost ulterior repetată. Trepanația poate să fi fost efectuată pentru a alina durerea sau a pune capăt unei stări patologice în cazul unui personaj cu afecțiuni psihice, așa cum par să ateste unele anomalii fizice ale craniului și ale aparatului bucal. Este important să subliniem analogiile care atestă că în rândul „populațiilor primitive” moderne, șamanul este de obicei o persoană cu anomalii fizice sau psihice. Două alte cazuri (datate tot în perioada neolitică) de cadavre care prezentau urme de trepanație au fost descoperite la Catignano (Toscana) și Trasano (Basilicata). Chiar dacă este imposibil să determinăm exact rolul social al bărbatului înmormântat în Grotta Patrizi, cert este că el avea o poziție socială prestigioasă ceea ce a atras un tratament special și folosirea unui ritual funerar diferit de cel al celorlalte înmormântări din peșteră.

BAGOLINI B., GRIFONI CREMONESI R., 1987, Il Neolitico italiano: facies culturali e manifestazioni funerarie, Bullettino di Paletnologia italiana, 85, n.s., III, pp.139-170 FAVATI VANNI V., 1962, Resti ossei umani di Grotta Patrizi (Sasso di Furbara), Archeologi,a Antropologia, Etnologia, XCII, pp.403-410 GERMANÀ F., FRONACIARI R., 1992, Trapanazione, craniotomie e traumi cranici in Italia dalla preistoria all’età moderna, Pisa GRIFONI CREMONESI R., 1967, La grotta dell’Orso di Sarteano, Origini, I, pp.53-115 GUILANE J., CREMONESI G., 1987, L’habitat néolithique de Trasano (Matera- Basilicata). Prémiers résultats, Atti XXVI Riunione scientifica istituto Italiano di Preistoria e Protostoria, Firenze, pp.707-720. PATRIZI S., RADMILLI A.M., MANGILI G., 1954, Sepoltura ad inumazione con cranio trapanato nella grotta Patrizi al Sasso di Furbara, Rivista di Antropologia, XLI, pp.33-68

Tip:

Nume: Chiara Delpino, Vincenzo Tinè